E a avea a doua existenţă. Orice prieten e bun şi înţelept pentru prieten şi între prieteni toate decurg altfel şi bine. Fiecare face atât cât îl preţuiesc alţii. Ca să-l preţuiască trebuie să le fie câştigată inima şi cuvântul. Nici o vrăjitorie nu e mai tare ca îndatorirea şi pentru a câştiga prieteni, cel mai bun mijloc e acela de a-i face. Tot ce e mai valoros din ceea ce avem, atârnă de alţii. Şi trebuie să trăim, ori între prieteni, ori cu rivali. Fă-ţi în fiecare zi câte un prieten, nu unul intim, ci unul binevoitor. Târziu, după ce toate încercările se vor fi făcut, din mulţi, câţiva, puţini, vor putea fi intimi.
July 27th, 2011
Categories: Societate . Author: AMARITEI MIREL MIRCEA . Comments: No Comments
E regula celui înţelept de a părăsi lucrurile mai înainte ca ele să-l părăsească. Chiar şi din propriul său sfârşit omul trebuie să-şi facă un trimf. Soarele însuşi – adesea în plină lumină – se ascunde după un nor spre a nu fi văzut când cade, lăsând în nesiguranţă de va fi apus ori încă nu. Fugi singur de nenorociri înainte ca ele să te izgonească, pentru că o fac totdeauna ruşinos pentru tine. Nu aştepta ca lumea să-ti întoarcă spatele, ducându-te la groapă înainte de a fi murit de-a binelea, fiindcă eşti mort în considerarea lor. Înţeleptul îşi scoate la vreme calul din cursă şi nu aşteaptă până ce animalul se prăbuşeşte în mijlocul cursei dar şi a râsului. Femeia frumoasă îşi sparge la vreme oglinda spre a nu face cândva acelaşi lucru din deznădejde, când oglinda nu mai are nimic să-i arate.
July 21st, 2011
Categories: Diversiuni . Author: AMARITEI MIREL MIRCEA . Comments: No Comments
Sunt oameni – firi întunecoase – care spun tuturor lucrurilor crime, nu din patimă, cât dintr-o apucătură a felului lor de a fi. Îi auzi rostind veşnice sentinţe de condamnare, pentru unii pentru că au făcut un lucru oarecare, pentru alţii că nu l-au făcut. Aceasta dovedeşte o simţire îngrozitoare şi josnică. Şi o mai fac încă şi cu atâta exagerare , încât aşchiile se fac grinzi pentru a putea scoate, cu ele, ochii lumii. Peste tot ei sunt la fel de comisari, gata să prefacă dintr-o galeră câmpiile elizee. De mai pun şi patimă, rigoarea lor nu mai cunoaşte margini. Însă cine e nobil, găseşte pentru multe o scuză şi când n-o poate rosti, lasă lucrurile nebăgate în seamă.
July 18th, 2011
Categories: Cronic . Author: AMARITEI MIREL MIRCEA . Comments: No Comments
E calea cea mai scurtă spre a ajunge om deplin. Legăturile cu oamenii au o înrâurire care este covârşitoare. Moravurile şi gusturile se comunică, ba încă, pe nesimţite, şi inteligenţa. De aceea cine e repede din fire să se apropie de cel care e chibzuit şi astfel trebuie făcut cu toate felurile de a fi, pentru că astfel să se ajungă, fără mare sforţare, la o dispoziţie atenuată. E foarte nimerit lucrul să te dispui câteodată, după alţii. Jocul contrastelor înfrumuseţează. Acest joc răsfrânge universul şi ceea ce aduce armonia fizică, face încă mai mult pe cea morală. Observă această cuminte metodă în alegerea prietenilor şi a servitorilor. Contopirea contrastelor făureşte fericita cale de mijloc.
April 29th, 2011
Categories: Cronic . Author: AMARITEI MIREL MIRCEA . Comments: No Comments
E mai jignitor să te lauzi cu poziţia şi cu demnităţile tale dacât cu însuşirile personale. Lăudăroşenia nu place. E destulă invidia şi fără ea. Consideraţia se câştigă cu atât mai puţină, cu cât e mai mare pornirea după ea, căci ea depinde de o părere a altora, din care pricină cineva nu şi-o poate da singur, nici nu o poate constrânge, ci numai s-o merite şi s-o aştepte. Marile demnităţi cer o consideraţie potrivită cu exerciţiul lor fără de care nici nu se pot îndeplini cu toată importanţa. De aceea mulţumeşte-te numai cu atâta onoare câtă este necesară fără a stărui în respectul ce i se datoreşte, pe care e bine totuşi să-l inspiri. Cine face cu funcţiunea lui multă larmă, declară singur că n-a meritat-o şi că demnitatea ei e prea mare pentru bieţii lui umeri. Când ţii să te impui cu tot dinadinsul, o faci cu talentele tale deosebite şi nu cu întâmplătoarele lucruri de exterior. Nici pe un rege nu trebuie să-l facă demn de respect dcât tot calităţile sale personale, mai mult decât suveranitatea sa care e un lucru exterior.
April 20th, 2011
Categories: Diversiuni . Author: AMARITEI MIREL MIRCEA . Comments: No Comments
Omul unei singure afaceri şi al unei singure conversaţii e obositor. A fi totdeauna scurt este a fi seducător şi prielnic afacerilor ce se pierde din amănunţimea lucrurilor se câştigă în politeţea discursului lor între oameni. Ce e bun, e de două ori mai bun dacă nu răpeşte mult timp. Ba chiar ceea ce e rău, e mai puţin rău când e scurt. Esenţele lucrează mai mult decât vastitatea. Şi este un cunoscut adevăr că oamenii care vorbesc prea mult au rareori şi o bună putere a judecăţii, lucru ce se vădeşte nu atât în expunerea materială, cât în cuprinsul gândirii. Sunt oameni care parcă au venit pe lume mai mult să o încurce decât s-o împodobească – mobile nefolositoare din calea cărora oricine fuge bucuros. Fereşte-te de a fi plicticos si, mai cu seamă, faţă de cei mari a căror viaţă e atât de încărcată, fiindcă e mai rău să superi pe unul din aceştia decât tot restul omenirii. Ce s-a spus bine s-a spus totdeauna degrabă.
March 22nd, 2011
Categories: Diversiuni . Author: AMARITEI MIREL MIRCEA . Comments: No Comments
Creştin de frunte şi om de curte filosof – acestea toate poţi să fii, dar niciodată să pari şi mai puţin încă să te prefaci a fi. Filosofia nu mai e preţuită în zilele noastre, deşi era întâia preocupare a celor vechi. Ştiinţa cugetătorilor şi-a pierdut şi ea preţuirea de odinioară, Seneca a dus-o la Roma şi, o vreme, a fost în favoarea Curţii; azi e aproape o necuviinţă. Şi totuşi descoperirea erorii umane a fost totdeauna hrana minţilor gânditoare şi bucuria celor oneşti.
March 14th, 2011
Categories: Diversiuni . Author: AMARITEI MIREL MIRCEA . Comments: No Comments
Numai frica de a nu izbuti e o certitudine a celui ce-ţi stă în faţă, mai ales când e un rival. Dacă în înfierbântarea primului ceas al unei fapte, judecata şi-a făcut temeri despre succesul ei, atunci nu e decât firesc ca ea să te şi osândească la sfârşit, socotindu-te drept nebun, când a ajuns într-o stare rea. Faptele de care ne îndoim sub cuvânt că ne-am luat toate măsurile, sunt periculoase şi e mult mai bine să renunţăm cu totul la ele. Înţelepciunea nu se poate întemeia pe probabilităţi: ea nu păşeşte decât la lumina puternică, de amiază, care este raţiunea. Cum poate decurge bine o întreprindere pe a cărei concepţie au osândit-o îngrijorările! Şi dacă hotărârile cele mai bine chibzuite şi confirmate de acel Nemine discrepante al interiorului nostru iau uneori un sfârşit nenorocit, ce se mai poate, oare, aştepta de la hotărâri luate cu o raţiune şovăielnică şi încărcată de presimţiri rele ?
February 8th, 2011
Categories: Diversiuni . Author: AMARITEI MIREL MIRCEA . Comments: No Comments
Vulgul are multe capete şi, prin urmare, mulţi ochi, pentru a vedea rău, şi multe limbi, pentru a vorbi la fel. Ajunge ca un zvon rău să pătrundă până la el, pentru ca cea mai bună reputaţie să înceapă să sufere, iar dacă cine ştie ce poreclă ordinară a ieşit din gura unuia, însăşi onoarea omului e în pragul pierzării. Prilejul îl dă, de obicei, vreun inconvenient ori vreo greşeală oarecare, ce fac şi subiectele potrivite cu flecăreala vulgului. Dar câteodată mai lucrează şi năravul unor oameni care dau pe mâna răutăţii lumii, vreo pură defăimare a lor. Căci sunt în adevăr, guri rele care cu vreo vorbă sărată, ruinează o mare reputaţie mai repede decât ar face-o cu o critică necuviincioasă, aruncată deschis. Omul ajunge repede la nume rău, pentru că cele rele sunt foarte lesne crezute. Să te speli de ele, e foarte greu. Înţeleptul evită asemenea întâmplări nenorocite, opunând neruşinării unei lumi vulgare, întreaga lui vigilenţă. Căci e mai uşor a te păzi de vorbe rele decât a scăpa vreodată de ele.
February 5th, 2011
Categories: Cronic . Author: AMARITEI MIREL MIRCEA . Comments: No Comments
E privilegiul lui Phönix. Îmbătrânesc şi calităţile omului şi, cu ele, reputaţia lui. Un lucru, fie el mediocru, dacă e însă unul nou pune în cumpănă orice perfecţie care s-a învechit. De aceea e nevoie de renaştere, în vitejie, în geniu, în fericire, în toate. Trebuie o strălucire mereu crescândă şi o răsărire, de se poate,ca a soarelui veşnic strălucitor şi proaspăt. Şi locurile strălucirii trebuie schimbate aşa ca într-un loc să ni se simtă lipsa, iar în altul să placă apariţia noastră.
February 4th, 2011
Categories: Diversiuni . Author: AMARITEI MIREL MIRCEA . Comments: No Comments
